Sfaturi de comunicare pentru persoanele cu demență

Demența poate face mai dificilă găsirea cuvintelor, urmărirea unei propoziții lungi sau ignorarea zgomotului de fundal. Nimic din toate acestea nu înseamnă că persoana nu mai dorește să se conecteze cu ceilalți. Schimbări mici în modul în care pregătiți conversația, în felul în care vorbiți și în felul în care ascultați pot face comunicarea mai ușoară și mai liniștitoare pentru amândoi.

Care sunt cele mai importante sfaturi pentru a vorbi cu o persoană care trăiește cu demență?

Captați-i atenția, păstrați lucrurile simple și aveți răbdare. Dacă rețineți doar cinci lucruri:

1. Liniștiți încăperea și stați cu fața spre persoană. Opriți televizorul, așezați-vă la nivelul ochilor și folosiți-i numele.
2. Spuneți câte un lucru pe rând. Propoziții scurte, o singură idee, o singură întrebare.
3. Oferiți o alegere între două variante. „Ceai sau cafea?” este mai ușor decât „Ce ai vrea să bei?”.
4. Așteptați. Oferiți mai mult timp pentru răspuns decât vi se pare firesc și încercați să nu întrerupeți.
5. Nu contraziceți și nu puneți la încercare memoria. Răspundeți la ceea ce simte persoana, nu la corectitudinea faptelor.

Cum ar trebui să încep o conversație?

Pregătiți lucrurile astfel încât persoana să se poată concentra asupra dumneavoastră. Ghidul Family Caregiver Alliance recomandă să reduceți mai întâi zgomotul: opriți radioul sau televizorul, trageți draperiile sau închideți ușa ori mutați-vă într-un loc mai liniștit.

• Apropiați-vă din față. Dacă veniți din spate sau din lateral, puteți lua persoana prin surprindere.
• Spuneți cine sunteți. „Bună, tată, sunt Sarah, fiica ta.” Astfel, persoana nu trebuie să caute numele dumneavoastră.
• Așezați-vă la nivelul ei. Dacă stă pe scaun, așezați-vă și dumneavoastră sau îngenuncheați, astfel încât ochii să fie la același nivel.
• Fiți atent la expresia feței și la tonul vocii. National Institute on Aging (NIA) recomandă să fiți atent la ton, volum, expresia feței și limbajul corpului și să păstrați un ton cald și firesc.
• Asigurați-vă că ochelarii și aparatele auditive sunt la locul lor. Este greu să urmărești o conversație pe care nu o poți vedea sau auzi bine.

Cum ar trebui să formulez ce spun?

Folosiți cuvinte simple, propoziții scurte și o voce calmă, joasă.

• Câte o idee în fiecare propoziție. „Hai să îți pui haina. Apoi ieșim afară.” Nu spuneți totul dintr-o dată.
• Folosiți nume, nu pronume. „A sunat mătușa Jean” este mai clar decât „A sunat ea”.
• Vorbiți mai jos, nu mai tare. Family Caregiver Alliance sugerează o voce mai joasă, nu mai ridicată.
• Repetați, apoi reformulați. Dacă persoana nu a înțeles, repetați aceleași cuvinte o dată. Dacă nu funcționează, așteptați puțin și încercați alte cuvinte.
• Arătați, nu doar spuneți. Arătați spre cană, ridicați cele două pulovere sau arătați primul pas.
• Vorbiți cu persoana, nu despre ea. NIA recomandă să evitați să vorbiți despre persoană ca și cum nu ar fi de față și să evitați tonul infantil.

NIA sugerează forme mai simple pentru întrebările obișnuite. Iată câteva exemple în același spirit:

Cum ascult cu adevărat?

Ascultați sensul și sentimentul din spatele cuvintelor, nu doar cuvintele în sine.

• Așteptați. Tăcerea este adesea timp de gândire. Numărați încet până la zece înainte să interveniți.
• Oferiți un cuvânt doar dacă persoana s-a blocat. Family Caregiver Alliance spune că este în regulă să sugerați cuvinte atunci când cineva se chinuie.
• Verificați ce ați înțeles. Ghidul Alzheimer’s Association despre comunicare sugerează să căutați sensul din spatele cuvintelor și să îl reformulați pentru a verifica dacă ați înțeles. „Te îngrijorează mașina?”.
• Urmăriți expresia feței și limbajul corpului. Pe măsură ce vorbirea devine mai dificilă, observă NIA, expresiile feței pot arăta tristețea, furia sau frustrarea mai clar decât cuvintele.
• Luați în serios îngrijorările. Chiar dacă o grijă se bazează pe un fapt greșit, sentimentul este real.

Ce fac dacă persoana spune ceva care nu este adevărat?

Nu contraziceți. Este puțin probabil să câștigați discuția, iar persoana poate ajunge să se simtă jenată sau speriată. În schimb, conectați-vă la sentimentul ei, apoi treceți mai departe cu blândețe.

Family Caregiver Alliance sugerează să recunoașteți mai întâi emoția, apoi să schimbați ușor direcția conversației. De exemplu, dacă mama dumneavoastră insistă că trebuie să meargă să ia copiii de la școală:

• În loc de: „Mamă, copiii tăi sunt mari. A trecut mult timp de atunci.”
• Încercați: „Ai fost întotdeauna o mamă atât de grijulie. Spune-mi cum era când îi luai. Vrei să luăm o gustare mai întâi?”

Alzheimer’s Association recomandă, de asemenea, să nu contraziceți afirmațiile cu care nu sunteți de acord. Alegeți momentele: dacă o convingere greșită este neimportantă, lăsați-o așa.

Cum se schimbă comunicarea pe măsură ce demența avansează?

Nevoile se schimbă în timp, așa că adaptați-vă modul de a vorbi. Alzheimer’s Association descrie trei etape generale:

Fiecare persoană este diferită, iar aceeași persoană poate avea zile mai bune și zile mai grele. Răspundeți la felul în care este chiar acum, nu la o etichetă.

Pot imaginile și activitățile să ușureze conversația?

Da. O imagine privită împreună reduce presiunea și vă oferă amândurora ceva la care să vă uitați și spre care să arătați.

• Imagini care pornesc conversația. Conversation Cards oferă imagini cu întrebări deschise, care nu pun memoria la încercare.
• Fotografii de familie. Photo Pairs transformă fotografiile alese de dumneavoastră într-un joc blând de potrivire, care adesea trezește amintiri.
• Expresii cunoscute. Finish the Saying folosește expresii bine cunoscute, urmate de o întrebare pentru conversație.
• Jocuri de potrivire ca activitate de fond. Picture Pairs vă oferă ceva de făcut cu mâinile în timp ce stați de vorbă.

Consultați cum să vă jucați împreună și activități de amintire pentru mai multe idei. Pentru vizite și apeluri, citiți ghidurile noastre despre vizite și apeluri telefonice și video.

Pentru o persoană care vorbește mai multe limbi, consultați ghidul nostru despre comunicarea în mai multe limbi.

Ce fac dacă îmi pierd răbdarea?

Se întâmplă tuturor. NIA sugerează ca, atunci când vă simțiți frustrat, să vă luați puțin timp să vă liniștiți. Mergeți în altă cameră, respirați încet de câteva ori și reveniți când vă simțiți mai calm. Puteți oricând să reluați conversația, iar persoana poate răspunde mai bine stării dumneavoastră mai liniștite. Dacă frustrarea devine constantă, este un semn că aveți nevoie de mai mult sprijin, nu că nu faceți față. Ghidul nostru despre îngrijirea de sine a persoanei care oferă îngrijire include locuri unde puteți găsi ajutor.