Sprijinirea comunicării multilingve în demență

Persoanele care vorbesc mai multe limbi pot comunica diferit pe măsură ce demența le schimbă modul de a găsi cuvintele sau de a înțelege. Unele persoane încep să folosească o limbă învățată mai devreme; altele nu. Cel mai util prim pas este să întrebați ce limbă se simte confortabilă acum, apoi să urmați ritmul persoanei.

Alzheimer’s Society spune că preferințele lingvistice pot varia și sugerează folosirea limbii în care persoana comunică de obicei. Alzheimer’s Association menționează, de asemenea, revenirea la limba maternă ca una dintre posibilele schimbări în comunicare. Aceste schimbări nu apar la toată lumea și nu indică stadiul unei persoane.

Ce limbă ar trebui să folosesc?

Întrebați persoana ce limbă dorește să folosească pentru această conversație. Preferința ei poate diferi în funcție de subiect, context sau moment al zilei. Dacă trece la altă limbă, nu tratați acest lucru ca pe un test și nu insistați să continue în limba pe care o înțelegeți dumneavoastră.

Dacă vorbiți limba pe care o preferă, folosiți cuvinte familiare și acordați-i timp să răspundă. Dacă cunoașteți doar câteva cuvinte, fiți sincer și folosiți și gesturi, obiecte sau imagini. Ghidul despre limbă al Alzheimer’s Society arată că abilitatea de a folosi limba poate varia de la o zi la alta și poate fi influențată de oboseală, durere sau boală.

Ce poate ajuta într-o conversație obișnuită?

Țineți cont de sfaturile obișnuite de comunicare și adăugați sprijin care se potrivește limbii persoanei:

• Folosiți cuvinte și nume familiare. Întrebați persoana sau pe cineva de încredere ce cuvinte folosește pentru obiectele de zi cu zi, membrii familiei și rutine.
• Arătați, nu doar spuneți. Indicați o cană, arătați două opțiuni sau folosiți o fotografie ori un obiect familiar. Un gest poate ajuta atunci când cuvântul potrivit este greu de găsit.
• Așteptați. Acordați-i persoanei timp să asculte și să răspundă. Nu încheiați fiecare propoziție în locul ei și nu repetați întrebarea în mai multe limbi deodată.
• Păstrați o singură idee odată. O explicație lungă poate fi dificilă în orice limbă. Folosiți o propoziție scurtă, faceți o pauză, apoi vedeți dacă dorește mai multe detalii.
• Verificați auzul și vederea. Ochelarii, aparatele auditive, lumina bună și un mediu liniștit pot face limba mai ușor de urmărit.

Dacă persoana preferă să citească, întrebați dacă informațiile scrise importante sunt disponibile în limba ei. Nu vă bazați pe o traducere automată pentru o decizie medicală, un consimțământ sau instrucțiuni privind medicamentele; confirmați informațiile importante cu furnizorul de îngrijire.

Ce fac dacă nu vorbesc limba pe care o preferă persoana?

Întrebați dacă ar dori ca un prieten sau o rudă bilingvă de încredere să participe la o conversație obișnuită. Nu presupuneți că persoana dorește ca altcineva să interpreteze; poate prefera gesturi, imagini sau o altă limbă pe care amândoi o înțelegeți.

Pentru o programare medicală sau o altă discuție care necesită informații precise, sunați din timp la clinică sau la serviciul de îngrijire. Spuneți-le ce limbă preferă persoana și întrebați ce sprijin de interpretariat este disponibil. U.S. Department of Health and Human Services explică că membrii familiei și prietenii pot să nu poată interpreta cu acuratețe informații medicale importante; serviciul poate explica opțiunile și cerințele locale. Persoana poate alege dacă o însoțește cineva care să o sprijine, în timp ce furnizorul se ocupă de ajutorul lingvistic necesar.

În timpul vizitei, adresați-vă direct persoanei și acordați timp pentru ca interpretul să vorbească. Verificați dacă persoana înțelege întrebarea și are ocazia să răspundă cu propriile cuvinte. Dacă o sprijiniți, adăugați context doar atunci când dorește.

Când ar trebui să cer sfatul medicului?

Dificultățile de limbaj se pot schimba în timp, dar o schimbare bruscă este diferită. NHS recomandă solicitarea imediată a ajutorului medical atunci când cineva devine brusc confuz. Nu presupuneți că o pierdere bruscă a comunicării face pur și simplu parte din demență. Dacă persoana devine brusc confuză, se simte foarte rău sau este greu de trezit, contactați serviciile medicale de urgență locale.

Pentru schimbări treptate, notați ce observați și cereți sfatul clinicianului persoanei. Notați ce limbă folosea, ce a ajutat-o să comunice și dacă era obosită sau nu se simțea bine. Aceasta este o descriere pentru o conversație, nu un diagnostic. Ghidul nostru pentru vizita la medic vă poate ajuta să pregătiți întrebări.

Ce le pot spune celorlalți care oferă sprijin?

Cu acordul persoanei, păstrați o notă scurtă pentru persoanele pe care dorește să le implice. Aceasta poate include limba sau dialectul pe care îl preferă pentru vorbire și citire, cuvinte sau nume familiare și ce o ajută să urmărească o conversație. Întrebați dacă dorește ca anumite persoane să fie implicate la programări sau în actualizările legate de îngrijire. Evitați să notați detalii private care nu sunt necesare pentru sprijin și spuneți persoanei cine poate vedea nota. O notă despre limbă îi ajută pe ceilalți să înceapă o conversație mai confortabil; nu înlocuiește un interpret pentru o discuție medicală complexă.

Cum pot sprijini alegerile persoanei?

Limba face parte din modul în care o persoană se conectează cu ceilalți, dar nu reprezintă tot ceea ce este ea. Întrebați despre rutinele, interesele, preferințele de lectură și persoanele pe care dorește să le implice. Dacă persoana este de acord, notați cuvinte sau expresii utile pentru ceilalți care o sprijină și explicați cum să le folosească. Păstrați notițele private și împărtășiți doar ceea ce persoana a fost de acord să fie împărtășit.

Nu insistați ca persoana să exerseze, să traducă pentru alții sau să demonstreze ce înțelege. Unele conversații pot fi mai ușoare într-o limbă, iar altele în altă limbă. Confortul, intimitatea și alegerile persoanei contează mai mult decât păstrarea unei singure limbi.

Ghidul nostru cu sfaturi de comunicare include recomandări despre vorbirea simplă, ascultare și folosirea imaginilor. Pentru ajutor în planificarea pașilor după diagnostic, consultați primii pași după un diagnostic de demență.