Când persoana cu demență cere mereu să meargă acasă

„Vreau acasă.” Pentru multe familii, aceasta este una dintre cele mai greu de auzit vorbe, mai ales când persoana de care aveți grijă stă chiar în sufrageria ei. Se întâmplă des, poate apărea în orice stadiu al demenței și există moduri calme și practice de a răspunde. Pagina de față arată ce înseamnă adesea aceste cuvinte, ce puteți spune, ce activități pot ajuta pe loc și cum păstrați persoana în siguranță.

De ce cere mereu o persoană cu demență să meargă acasă?

De obicei „acasă” este mai degrabă o stare decât un loc. Alzheimer’s Society îl descrie ca pe un sentiment de confort și siguranță sau ca pe o casă din trecut, nu ca pe locuința în care se află persoana acum. Demența poate face ca încăperile cunoscute să pară ciudate, iar persoana poate simți că trăiește într-o perioadă mai veche a vieții, când acasă era casa copilăriei sau locul unde și-a crescut copiii.

Cuvintele pot arăta și că ceva nu este în regulă chiar acum: îi este foame sau sete, trebuie să meargă la toaletă, o doare ceva, îi este prea cald sau prea frig, este obosită, singură, speriată sau copleșită de zgomot. National Institute on Aging enumeră printre cauzele neliniștii durerea, zgomotul, singurătatea, schimbările de rutină și medicamentele.

Ce să spun când cere să meargă acasă?

Răspundeți sentimentului, nu cuvintelor. Family Caregiver Alliance recomandă să nu încercați să convingeți persoana că greșește: sentimentele ei sunt reale, așa că răspundeți mai întâi cu alinare și liniștire, apoi îndreptați-i blând atenția spre altceva.

Fraze care ajută adesea:

• Numiți sentimentul. „Se pare că vă este dor de casă.”
• Liniștiți. „Aici sunteți în siguranță și rămân lângă dumneavoastră.” Alzheimer’s Association propune cuvintele simple „Aici sunteți în siguranță”.
• Invitați amintirile. „Povestiți-mi despre casa dumneavoastră. Cum era bucătăria?” De obicei, întrebările despre trecutul îndepărtat sunt mai ușoare decât cele despre ziua de azi.
• Propuneți ceva de făcut împreună. „Haideți să bem mai întâi un ceai” sau „M-ați ajuta cu prosoapele astea?”

Un ton cald și o mână pe braț, dacă persoanei îi place atingerea, pot spune mai mult decât cuvintele.

Ce ar trebui să evit?

• Să vă certați sau să explicați. „Acum locuiți aici” sau „Asta este casa dumneavoastră de 40 de ani” cere persoanei să accepte ceva ce demența face greu de acceptat și poate părea că i se spune că greșește.
• Să puneți întrebări ca la examen. „Nu vă amintiți?” sau „Care este adresa?” adaugă presiune.
• Să blocați ușa cu supărare. Dacă persoana pornește spre ieșire, rămâneți calm și mergeți împreună cu ea. O scurtă plimbare în doi liniștește adesea dorința de a pleca.
• Să vă grăbiți. Lăsați-i timp să vorbească despre casă înainte să schimbați subiectul.

Activități care pot ajuta pe loc

După ce ați recunoscut sentimentul, o activitate calmă și familiară poate muta atenția fără să-l ignore.

1. Priviți fotografii cu casa și familia. Întoarceți paginile și faceți comentarii („Ce grădină frumoasă”), în loc să puneți întrebări. Pe telefon sau tabletă, Perechi de fotografii transformă propriile fotografii de familie într-un joc blând de potrivire, iar fotografiile rămân pe dispozitivul dumneavoastră.
2. Vorbiți despre casă. Cartonașele de conversație oferă teme deschise despre case, bucătării, vecini și sărbători, fără răspunsuri corecte.
3. Puneți muzica preferată. National Institute on Aging include muzica liniștitoare printre modurile de a calma neliniștea. Vedeți activitățile cu muzică.
4. Oferiți o gustare sau ceva de băut. Foamea și setea pot arăta ca neliniște. O ceașcă de ceai sau un dulce preferat este și un mic ritual de acasă.
5. Mergeți la plimbare sau stați afară. Mișcarea și lumina zilei ajută, mai ales în prima parte a zilei.
6. Dați-i o treabă cunoscută. Împăturitul rufelor, sortarea tacâmurilor sau udatul plantelor pot readuce sentimentul că ține o casă.
7. Încetiniți totul. Opriți televizorul, reduceți zgomotul și lumina puternică și încercați împreună o pauză de respirație calmă.

Dacă o idee nu merge, încercați alta mai târziu. A sta liniștiți împreună este tot un final bun.

Verificați o cauză pe care o puteți rezolva

Alzheimer’s Society recomandă să țineți un mic jurnal despre momentele în care apar cererile, de exemplu înainte de mese, după vizite sau la lăsarea serii. Dacă vedeți un tipar, este mai ușor să vă pregătiți din timp.

Este în regulă să spun o minciună nevinovată?

Este o dezbatere reală, iar familiile bune ajung la răspunsuri diferite. Alzheimer’s Society spune că nu există un singur răspuns corect: neadevărurile pot face unele persoane mai bănuitoare, așa că hotărâți ce este mai bine pentru persoană și rămâneți constanți. La Penn Memory Center, părerea codirectorului este că adevărul rămâne regula, iar un neadevăr blând este acceptabil doar când persoana nu poate înțelege un anumit adevăr, și că nu trebuie niciodată să luați în derâdere felul în care vede ea realitatea.

Mulți îngrijitori găsesc că o cale de mijloc merge: mai întâi liniștire sinceră și schimbarea atenției („Rămânem aici în seara asta și sunt chiar lângă dumneavoastră”), fără să vă certați unde este acasă.

Ce fac dacă se întâmplă în fiecare după-amiază sau seară?

Neliniștea care începe sau se agravează spre sfârșitul după-amiezii este adesea numită neliniștea de la apus (în engleză, „sundowning”). National Institute on Aging recomandă un program stabil, soare și activitate în fiecare zi, mai puține somnuri târzii și fără cafeină sau alcool spre seară. Aprinderea luminilor înainte de lăsarea întunericului poate ajuta și ea. Ghidul nostru despre activități calme spre seară are mai multe detalii.

Cum o păstrați în siguranță dacă încearcă să plece

Cererea de a merge acasă poate duce la rătăcire. Alzheimer’s Association estimează că șase din zece persoane care trăiesc cu demență vor rătăci cel puțin o dată.

Pregătiți-vă din timp:

• O brățară de identificare sau medicală cu numele persoanei și numărul dumneavoastră de telefon, plus etichete la haine. National Institute on Aging menționează, ca exemple din Statele Unite, MedicAlert și programul Safe and Found al Alzheimer’s Association, care pot costa bani. Întrebați la o asociație locală pentru boala Alzheimer sau demență dacă există un serviciu asemănător în țara dumneavoastră.
• Un clopoțel sau o alarmă la ușă și încuietori puse sus sau jos. Nu închideți niciodată persoana în casă singură.
• O fotografie recentă, de aproape, și o listă cu locurile unde ar putea merge, de exemplu o fostă locuință sau un fost loc de muncă.
• Anunțați vecinii de încredere și dați-le numărul dumneavoastră.

Dacă persoana dispare: începeți imediat căutarea; Alzheimer’s Association notează că multe persoane sunt găsite la mai puțin de 1,5 mile. Dacă nu ați găsit-o în 15 minute, sunați la numărul local de urgență (în România, 112) și spuneți că persoana are demență. Sunați imediat la același număr dacă cineva este în pericol.

Când trebuie să sun la medic?

Sunați la medic cât mai repede dacă cererile sau confuzia încep brusc ori se agravează mult în câteva ore sau zile. National Institute on Aging spune că un comportament care se schimbă brusc sau rapid, mai ales după o infecție sau o schimbare de medicament, trebuie verificat imediat. Confuzia bruscă poate fi delir, despre care NHS spune că cere ajutor urgent; infecțiile urinare sunt o cauză frecventă la vârstnici.

Este de ajutor să menționați și un tipar constant la următoarea vizită, pentru că durerea, starea de spirit scăzută, problemele de somn sau efectele secundare ale medicamentelor pot juca toate un rol.