Când o persoană cu demență devine furioasă sau agresivă

Furia poate deveni țipete, împingeri sau lovituri, iar asta poate fi înfricoșător pentru toți cei din jur. Comportamentul nu este neapărat deliberat. Nu dovedește că persoana intenționează să rănească pe cineva. Începeți prin a face situația mai sigură, apoi căutați ce ar putea avea nevoie persoana.

Ce ar trebui să fac când furia devine agresivitate?

Opriți sarcina, faceți un pas înapoi și folosiți o propoziție scurtă și calmă. Alzheimer’s Association recomandă îngrijitorilor să se concentreze pe sentimente, să vorbească rar și să reducă distragerile. Dacă sunteți într-un pericol imediat sau cineva este rănit, mutați-vă într-un loc sigur și contactați serviciile locale de urgență.

• Opriți ceea ce se întâmplă, dacă puteți. Dacă îmbrăcatul, baia, o vizită sau o altă sarcină pare să supere persoana, faceți o pauză. Sarcina poate aștepta, în afară de cazul în care există o nevoie imediată de siguranță sau de sănătate.
• Lăsați spațiu. Faceți un pas înapoi și păstrați un drum liber pentru fiecare dintre voi să plecați. Nu blocați, nu înconjurați și nu atingeți persoana pe neașteptate.
• Vorbiți încet și folosiți cuvinte puține. Puteți spune: „Văd că sunteți supărat. Vă las puțin spațiu.” Nu argumentați, nu amenințați și nu cereți explicații.
• Îndepărtați alți oameni. Un copil, un vizitator sau un ajutor poate merge într-o altă cameră până se liniștește persoana. O singură persoană calmă poate fi mai eficientă decât mai mulți oameni care încearcă să ajute deodată.
• Plecați dacă apare violență fizică. Duceți-vă într-un loc mai sigur și cereți ajutorul altcuiva. Nu încercați să imobilizați persoana.

Alzheimer’s Society recomandă să faceți un pas înapoi, să evitați imobilizarea sau atingerea bruscă și să plecați pentru a cere ajutor dacă apare violență fizică. Alzheimer’s Association recomandă, de asemenea, să cereți permisiunea, să reduceți stimulii și să nu încolțiți sau imobilizați persoana. Folosiți numărul de urgență din locul în care vă aflați atunci când există un pericol imediat; nu așteptați ca episodul să treacă dacă cineva poate fi rănit.

Ce ar putea contribui la comportament?

Pot exista mai mulți factori, iar un membru al familiei nu poate stabili cauza. Alzheimer’s Association enumeră printre posibilii factori disconfortul fizic, stresul din mediu și problemele de comunicare.

Gândiți-vă la ce s-a întâmplat chiar înainte de schimbare:

• Persoana era obosită, flămândă, însetată, prea caldă sau prea rece ori stătea incomod?
• O sarcină era dificilă, grăbită sau necunoscută? Cineva a continuat după ce persoana a arătat că se simte rău?
• Erau sunete puternice, mai multe persoane care vorbeau, aglomerație sau un loc necunoscut?
• Persoana avea probleme cu vederea sau cu auzul pentru a înțelege ce se întâmpla?
• S-a schimbat recent un medicament, o rutină, un îngrijitor sau o problemă de sănătate?

Alzheimer’s Society sugerează să căutați tipare și să vă gândiți cum a perceput situația persoana. Aceste întrebări sunt repere pentru observare, nu dovezi că un anumit factor a cauzat comportamentul. Nu încercați să examinați, să imobilizați sau să medicați singur persoana.

Cum pot reduce șansele unui nou episod?

Folosiți ce ați observat pentru a ajusta următoarea interacțiune. Acest lucru poate ajuta, dar nu poate garanta că comportamentul nu se va repeta. Încercați o singură schimbare pe rând, ca să fie mai ușor de observat dacă persoana pare mai confortabilă.

• Alegeți un moment mai liniștit. Dacă o sarcină merge des prost când persoana este obosită, întrebați dacă un alt moment ar fi mai potrivit.
• Faceți mediul mai ușor de suportat. Opriți zgomotul de fond, reduceți numărul de persoane din cameră și strângeți tot ce aveți nevoie înainte de a începe.
• Explicați un pas și așteptați. Apropiați-vă din față, spuneți ce faceți, întrebați înainte să ajutați și lăsați timp persoanei să răspundă.
• Opriți-vă la semnele de neliniște. Un refuz, o retragere, o față încordată sau un ton mai ridicat pot fi un semnal să faceți o pauză. Nu considerați că terminarea sarcinii este mai importantă decât confortul persoanei.
• Împărtășiți un plan simplu. Dacă mai mulți oameni oferă îngrijire, stabiliți împreună semnele care înseamnă „oprim” sau o frază calmă de folosit și cine trebuie contactat dacă tiparul se schimbă.

Pentru idei legate de sarcini concrete, consultați ghidurile noastre despre baie și îmbrăcat. Ghidul despre sfaturi de comunicare acoperă modalități de a vorbi și de a asculta fără a adăuga presiune.

Ce pot face după ce situația s-a liniștit?

Oferiți liniște și reveniți la o activitate familiară, cu puține cerințe, dacă persoana dorește asta. Nu certați, nu dați vina și nu pedepsiți. Alzheimer’s Society notează că persoana poate fi încă tulburată după ce comportamentul a trecut, chiar dacă nu își amintește ce s-a întâmplat.

Dacă doriți să înțelegeți un tipar, notați pe scurt și privat ce s-a întâmplat chiar înainte, ce ați observat, cât a durat și ce pare să fi ajutat. Păstrați notița factuală și împărtășiți-o echipei de îngrijire, atunci când este potrivit. Evitați înregistrarea persoanei sau împărtășirea unor detalii private fără permisiune.

Dacă o sarcină duce des la neliniște, schimbați momentul sau modul de abordare ori cereți altei persoane de încredere să vă ajute. Puteți accepta un refuz și puteți încerca mai târziu. Ghidul nostru despre ce să faceți când cineva spune nu oferă mai multe modalități de a face o pauză fără presiune.

Când ar trebui să cer sfatul medicului?

Contactați medicul persoanei în legătură cu agresivitatea nouă, bruscă, repetată sau care se agravează. Alzheimer’s Association recomandă un control medical pentru schimbările de comportament, mai ales când apar brusc. Durerea, boala, somnul, mediul din jur și medicamentele pot necesita toate o verificare. Un medic poate evalua situația persoanei.

Cereți ajutor medical urgent local dacă persoana devine brusc confuză, este rănită sau pare grav bolnavă. Dacă dumneavoastră sau altcineva sunteți în pericol imediat, contactați serviciile locale de urgență. Nu așteptați să strângeți notițe sau să încercați să stabiliți singur cauza.

Siguranța dumneavoastră contează și ea. Spuneți unui membru de familie de încredere, unui medic sau unui serviciu local de sprijin pentru demență dacă episoadele se repetă sau dacă vă este frică. Cereți un plan care protejează atât persoana, cât și oamenii din jurul ei. Aveți dreptul la ajutor; nu este o cerință să faceți față singur acestei situații.