Cum recunoaștem durerea la o persoană cu demență

Persoanele care trăiesc cu demență simt durere, chiar dacă nu o pot explica limpede. O persoană poate folosi alte cuvinte, gesturi sau schimbări de comportament pentru a arăta că ceva nu este în regulă. Un îngrijitor poate observa și împărtăși aceste schimbări, dar nu ar trebui să stabilească singur cauza.

Recomandările Dementia Australia despre durere sugerează să întrebați direct și să cereți evaluarea medicală atunci când bănuiți durere. Alzheimer’s Association notează și că disconfortul fizic poate contribui la schimbări de comportament. Acest ghid oferă informații generale, nu o evaluare a durerii și nici un plan de tratament.

Poate o persoană cu demență să simtă durere fără să spună?

Da. Durerea este reală chiar și atunci când persoana nu găsește cuvintele potrivite. Poate să nu înțeleagă o întrebare despre o anumită parte a corpului sau poate avea dificultăți să spună când și cum o doare ceva. Nu presupuneți că tăcerea înseamnă că persoana se simte bine.

Întrebați într-un moment liniștit, folosind cuvinte pe care le cunoaște. „Te doare ceva?” sau „Te doare aici?” poate fi mai ușor decât o explicație lungă. Unii oameni recunosc cuvintele „durere”, „disconfort” sau „mă doare”. Lăsați-i timp să răspundă și acceptați răspunsul fără să îl testați sau să îl corectați.

Puneți o singură întrebare simplă, apoi așteptați. Persoana poate arăta cu degetul, face un gest sau folosește o expresie familiară în loc să numească o parte a corpului. Evitați întrebările rapide sau cele care o împing spre un „da”. Dacă spune nu, dar ați observat o schimbare, împărtășiți schimbarea unui cadru medical, în loc să discutați dacă există durere.

Ce schimbări merită observate?

Urmăriți schimbările față de expresia, mișcarea și rutina obișnuite ale persoanei. Poate face cu ochii, se poate încrunta, plânge, gemea, își poate proteja o parte a corpului, se mișcă mai puțin, doarme altfel sau pierde interesul pentru mâncare. Poate deveni și neobișnuit de tăcută, frustrată sau neliniștită.

Niciunul dintre aceste semne nu dovedește că persoana are durere. Ele pot avea multe cauze. O schimbare precum refuzul unei mese poate fi legată de durerea din gură, dar poate avea și o altă explicație. Împărtășiți ce observați unui medic sau unei asistente și lăsați-i să evalueze cauza.

Cum descriu ce am observat?

Notați câteva fapte care ajută la explicarea schimbării. Scrieți ce s-a întâmplat, când a început, cât de des vedeți acest lucru și ce se întâmpla în acel moment. De exemplu, menționați dacă persoana se strâmbă când se ridică, evită o activitate familiară sau mănâncă mai puțin decât de obicei. Includeți cuvintele sau gesturile persoanei.

Comparați schimbarea cu tiparul normal al persoanei, nu cu al altcuiva. O persoană liniștită poate să nu strige când o doare; alta își poate exprima disconfortul mișcându-se sau vorbind mai mult. Evitați să atribuiți un punctaj durerii sau să decideți că un comportament are o singură cauză. Scopul este să oferiți cadrului medical observații utile.

Dacă persoana este de acord, împărtășiți notele cu membrul familiei, asistenta sau medicul implicat în îngrijirea ei. Păstrați informația privată și transmiteți doar ce ajută persoana să primească îngrijire. Ghidul nostru despre vizita la spital include mai multe despre împărtășirea preferințelor de comunicare cu personalul spitalului.

Ce fac dacă cred că persoana poate avea durere?

Contactați un cadru medical și descrieți ce s-a schimbat. Durerea poate avea multe cauze, inclusiv vechi accidentări, artrită, probleme dentare, infecții, constipație sau presiunea din cauza stării prelungite în aceeași poziție. Un clinician poate verifica starea de sănătate a persoanei și poate decide ce evaluare sau tratament este potrivit.

Nu începeți un medicament pentru durere, nu schimbați o doză și nu opriți un alt medicament pe baza unui site web. Unele medicamente pot interacționa sau pot fi nesigure pentru o persoană cu anumite afecțiuni. Urmați planul de îngrijire al persoanei și întrebați prescriptorul sau farmacistul ori de câte ori ceva nu este clar.

Puteți reduce și presiunea imediată cât timp cereți sfat. Întrebați ce ar fi mai confortabil, lăsați persoana să se odihnească și nu insistați pe o mișcare sau o activitate care o doare. Verificați cu un cadru medical înainte să folosiți căldură, gheață, masaj sau alt tratament dacă nu sunteți sigur că este sigur.

Ar putea o schimbare de comportament să aibă altă cauză?

Da. Durerea este o posibilă cauză a neliniștii, dar schimbările pot fi legate și de oboseală, de un mediu confuz, de foame, de o infecție, de efectele unui medicament sau de o altă problemă de sănătate. Analizați ce s-a întâmplat înainte de schimbare și dacă se repetă, dar nu încercați să aflați singur cauza medicală.

Dacă o persoană devine brusc mai confuză sau foarte diferită de obicei, spuneți imediat unui cadru medical. NHS spune că o confuzie bruscă necesită ajutor medical imediat. Folosiți serviciile de urgență locale sau procesul de îngrijire urgentă din zona dumneavoastră.

Dacă schimbarea este treptată sau revine constant, programați o vizită la medic și aduceți notele. Ghidul despre pregătirea vizitei la medic are o modalitate simplă de a face lista întrebărilor și de a descrie schimbările.

Cum pot cei care ajută să răspundă cu respect?

Spuneți persoanei ce faceți înainte să o ajutați. Cereți voie înainte să o atingeți sau să mutați o piesă de îmbrăcăminte. Oferiți o alegere mică, de exemplu să se odihnească acum sau să stea în alt loc, și lăsați timp pentru răspuns. Dacă refuză, opriți-vă și cereți unui cadru medical o altă abordare.

Întrebați persoana ce cuvinte sau ce fel de ajutor preferă. Cu acordul ei, împărtășiți informațiile utile altor ajutoare de încredere, ca persoana să nu fie nevoită să explice aceleași lucruri din nou și din nou. Nu vorbiți despre ea ca și cum nu ar fi de față.

Durerea poate fi greu de observat din exterior. Întrebarea blândă, urmărirea schimbărilor și sfatul profesional pot ajuta persoana să fie ascultată, fără să tratați un semn ca pe un diagnostic.