Igiena bucală pentru o persoană cu demență

Igiena bucală este un lucru personal. O persoană care trăiește cu demență poate uita o rutină familiară, poate considera periatul obositor sau se poate simți incomodă când altcineva vrea să o ajute. Păstrați rutina calmă și respectuoasă. Persoana ar trebui să facă cât poate și cât își dorește.

Ghidul Alzheimer’s Association despre îngrijirea dentară și recomandările Dementia Australia despre îngrijirea dentară sugerează o rutină familiară, instrucțiuni scurte și ajutorul medicului dentist atunci când apar probleme. Această pagină oferă informații generale, nu sfaturi stomatologice și nici un plan de îngrijire pentru o anumită persoană.

Cum păstrez igiena zilnică a gurii familiară?

Folosiți momentul și locul obișnuit ale persoanei, dacă acestea mai funcționează. Puneți periuța, pasta de dinți și prosopul acolo unde persoana se așteaptă să le găsească. Explicați ce urmează să faceți înainte de a începe, apoi oferiți câte o indicație simplă pe rând. „Ia periuța” este mai ușor de urmat decât o listă lungă de instrucțiuni.

Lăsați persoana timp pentru fiecare pas. Dacă se poate spăla singură pe dinți, lăsați-o. Dacă un memento este suficient, așteptați înainte să oferiți mai mult ajutor. Unor persoane le este mai ușor să stea la chiuvetă sau să folosească o periuță cu mâner pe care o țin confortabil. Întrebați medicul dentist despre opțiuni dacă periuța obișnuită este greu de folosit.

Nu transformați periatul într-un test sau într-o competiție. Dacă persoana spune nu, se trage înapoi sau se supără, opriți-vă. Încercați din nou mai târziu, schimbați cadrul sau cereți sfatul medicului dentist. Nu forțați periuța în gura cuiva și nu țineți persoana nemișcată ca să terminați sarcina.

Dacă o rutină care înainte funcționa devine dificilă, observați ce pas este greu. Persoana poate să nu știe ce să facă cu periuța, să nu-i placă o pastă nouă, să fie obosită sau să aibă disconfort în gură. Acestea sunt posibilități, nu un diagnostic. O notă scurtă despre momentul în care apare dificultatea poate ajuta medicul dentist să discute pașii următori. Schimbați câte o parte a rutinei pe rând, ca să fie clar ce preferă persoana.

Cum ajut protejând intimitatea?

Cereți voie înainte să ajutați, chiar dacă persoana a mai avut nevoie de ajutor. Spuneți-i ce urmează să faceți și așteptați răspunsul. Dacă este de acord, închideți ușa, folosiți un prosop pentru a proteja hainele și descoperiți doar zona necesară. Stabiliți împreună cine dintre ajutoare este cel în care persoana se simte confortabil.

Dacă persoana are nevoie de ajutor direct, explicați fiecare pas înainte să îl faceți și opriți-vă dacă arată suferință. Un medic dentist vă poate arăta o rutină sigură, potrivită nevoilor persoanei. Nu improvizați îndrumarea fizică și nu folosiți o tehnică pe care nu v-a arătat-o un profesionist calificat.

Ce trebuie să știu despre proteze?

Păstrați protezele într-un loc obișnuit și clar identificat. Întrebați medicul dentist cum trebuie curățate și depozitate și dacă ar trebui verificată adaptarea dacă persoana pare incomodă. Dacă protezele sunt purtate într-un cămin sau o instituție de îngrijire, marcați recipientul de depozitare, ca personalul să îl poată recunoaște.

Nu forțați protezele în gura persoanei dacă se opune sau pare că are durere. O proteză care nu se potrivește bine sau care provoacă disconfort poate îngreuna mâncatul; întrebați medicul dentist ce să faceți. Ghidul nostru despre mese explică cum se pregătește o masă liniștită și când problemele legate de mâncat necesită sfatul unui specialist.

Cum mă pregătesc pentru o vizită la medicul dentist?

Programați vizita într-un moment în care persoana este de obicei odihnită. Dacă persoana este de acord, anunțați din timp cabinetul că ar putea avea nevoie de mai mult timp, de o explicație calmă sau de ajutorul unei persoane în care are încredere. Aduceți o listă actuală de medicamente și o notă scurtă despre ce a devenit greu, de exemplu periatul, mestecatul sau purtatul protezelor.

Cereți echipei stomatologice să explice ce se va întâmpla pas cu pas. Un însoțitor familiar îl poate ajuta pe pacient să se simtă mai liniștit, dar persoana ar trebui să rămână parte din conversație și din decizii. Dacă deplasarea la un cabinet obișnuit este dificilă, întrebați medicul dentist despre opțiuni de programare accesibile în zona dumneavoastră.

Cum păstrează ceilalți ajutoare rutina constantă?

Dacă un membru al familiei, un lucrător de îngrijire la domiciliu sau un angajat al unui cămin ajută, convenți cu persoana o rutină cu care se simte confortabil. Folosiți același loc familiar și aceeași indicație scurtă, când este posibil. Întrebați dacă persoana preferă ca o anumită persoană să o ajute de fiecare dată.

Dacă persoana este de acord, împărtășiți doar detaliile care ajută următorul ajutor: momentul preferat, ce poate face singură, ce pas este greu și când dorește să se oprească ajutorul. Păstrați orice notă scrisă în mod privat și urmați procesul obișnuit al instituției de îngrijire. Un plan scris este un ghid, nu o permisiune de a continua atunci când persoana spune nu. Preferințele se pot schimba, așa că întrebați din nou și adaptați-vă. Dacă mai multe abordări au devenit dificile, descrieți echipei stomatologice ce ați observat și cereți sfat pentru acea persoană.

Ce semne ar trebui să menționez medicului dentist?

Durerea din gură nu este mereu ușor de descris. Tragerea de față, refuzul periatului, schimbările la mâncat sau tulburările de somn pot fi indicii, dar nu dovedesc o problemă dentară. Spuneți medicului dentist ce ați observat și de când a început. Medicul dentist poate verifica durerea, problemele gingiilor, cariile sau protezele care nu mai se potrivesc bine.

Dacă cineva are o problemă nouă la mestecat sau la înghițire, contactați cadrul medical sau medicul dentist al persoanei. Nu schimbați consistența alimentelor, nu folosiți tratamente pentru gură și nu încercați tehnici de înghițire pe baza unui articol general. Cereți ajutor urgent pentru durere severă, umflătură, sângerare sau orice altă problemă medicală imediată.

Scopul este o rutină pe care persoana o poate accepta, cu cel mai mic ajutor necesar. Un memento familiar, o poziție confortabilă sau o încercare mai târzie pot fi suficiente. Dacă problema continuă, întrebați medicul dentist ce fel de sprijin i se potrivește persoanei.