Spitalizarea unei persoane cu demență

O vizită la spital poate perturba rutinele familiare și poate fi greu de înțeles. O persoană care trăiește cu demență poate avea nevoie de mai mult timp, de explicații și de ajutor cu sarcinile zilnice cât este acolo. Planificarea a ce spuneți personalului poate sprijini persoana și pe cei care o ajută.

Ghidul Alzheimer’s Association despre spitalizare și externare și ghidul Dementia Australia despre mersul la spital recomandă pregătirea unor informații utile, a obiectelor familiare și a întrebărilor de urmărire. Instrucțiunile personalului spitalului au prioritate față de acest ghid general.

Cum mă pregătesc pentru o vizită planificată?

Dacă vizita este planificată, întrebați persoana ce știe despre ea și ce ar vrea să afle. Implicați-o în decizii în măsura în care dorește. Unii oameni preferă să afle despre vizită cu mult timp înainte; alții se pot simți mai puțin anxioși cu o explicație scurtă și calmă, apropiată de momentul respectiv. Urmați preferința persoanei, când este posibil.

Întrebați spitalul ce informații și ce bunuri trebuie să aduceți. O listă actuală de medicamente, alergiile, dacă sunt cunoscute, și numele și numerele cadrelor medicale obișnuite pot ajuta personalul. Aduceți ochelarii, aparatele auditive, haine familiare, articole de toaletă și un obiect de confort, dacă spitalul le permite. Păstrați documentele juridice sau documentele de planificare a îngrijirii cu persoana doar dacă sunt relevante și dacă persoana sau decidentul autorizat alege să le aducă.

Planificați cine poate însoți persoana și cum vor împărtăși familia sau ajutoarele de încredere informațiile. Dacă o persoană nu poate rămâne, cereți altei persoane de încredere să preia un schimb. Persoana poate dori compania în unele momente ale vizitei și intimitate în altele.

Ce informații ar trebui să împărtășesc personalului spitalului?

Împărtășiți detalii care ajută personalul să comunice cu persoana și să o îngrijească. Cu acordul persoanei, scrieți o notiță scurtă care include numele pe care îl preferă, cum comunică, ce o ajută să înțeleagă și orice rutine sau obiecte de confort care contează. Puteți menționa și cum arată durerea sau suferința, dacă poate nu folosește cuvinte pentru ele.

Păstrați notița scurtă și confidențială. Împărtășiți-o membrilor echipei de îngrijire care au nevoie de ea. Întrebați personalul cum preferă să primească aceste informații și unde vor să fie păstrate. Nu lăsați detalii sensibile pe un panou public sau în fața vizitatorilor care nu au nevoie de ele.

Persoana ar trebui să fie parte din discuții ori de câte ori este posibil. Cereți personalului să vorbească direct cu ea, să folosească cuvinte simple și să-i lase timp să răspundă. Dacă trebuie să adăugați ceva ce persoana poate să nu își amintească, explicați ce ați observat, fără să ghiciți cauza.

Cum ajut în timpul unei vizite la camera de urgență?

Dacă drumul este neașteptat, descrieți ce s-a întâmplat, când a început și ce s-a schimbat față de comportamentul obișnuit al persoanei. Personalul poate pune aceeași întrebare de mai multe ori. O notiță scrisă scurtă vă poate ajuta să dați aceeași relatare clară unor persoane diferite.

Spuneți personalului că persoana are demență și ce sprijin o ajută de obicei. Întrebați cine va fi persoana de contact pentru informări. Dacă persoana așteaptă, o voce familiară, un obiect liniștitor la care să privească sau ochelarii ori aparatele auditive pot ajuta, dacă personalul spune că sunt sigure de folosit.

Urmați instrucțiunile echipei clinice. Înainte să ajutați cu mâncare, băutură, medicamente, mers sau îngrijire personală, verificați cu personalul ce este sigur în acel moment. Analizele sau tratamentul spitalicesc pot schimba ce poate face persoana pentru o vreme.

Ce fac dacă persoana pare brusc altfel?

Spuneți prompt asistentei sau medicului dacă persoana devine brusc mai confuză sau se comportă foarte diferit față de obicei. Nu presupuneți că este doar demența. Ghidul NHS despre confuzia bruscă spune că aceasta necesită atenție medicală imediată.

Spuneți când a început schimbarea și ce ați observat. O persoană poate arăta disconfort prin schimbări ale expresiei, mișcării, somnului sau alimentației, chiar dacă nu poate explica. Cereți echipei de îngrijire să evalueze schimbarea, în loc să încercați să o stabiliți singur.

Cum pot sprijini persoana în timpul spitalizării?

Păstrați rutinele familiare când personalul spune că sunt sigure. Aduceți o fotografie familiară sau alt obiect de confort, reduceți zgomotul suplimentar dacă este posibil și explicați câte un pas pe rând. Lăsați persoana să facă ce poate și ce vrea să facă. Cereți personalului permisiunea înainte să mutați echipamente, să schimbați camera sau să ajutați cu mâncarea și îngrijirea personală.

Persoana poate avea nevoie de ajutor să folosească butonul de apel, să găsească toaleta sau să înțeleagă un program nou. Spuneți personalului ce sprijin are nevoie de obicei și întrebați cum se cere ajutor între vizite. Dacă persoana vrea pe cineva lângă ea, întrebați ce vizită sau ce sprijin peste noapte permite spitalul.

Spitalizările obosesc și pe îngrijitori. Aranjați ca o altă persoană de încredere să preia un schimb, dacă persoana este de acord. Întrebați persoana de contact din spital sau asistentul social despre sprijinul pentru persoană și familie pe durata internării.

Ce ar trebui să verific înainte să plece persoana?

Cereți un plan scris de externare. Verificați că explică programările de urmărire, sarcinile de îngrijire, eventualele schimbări de medicație și cine trebuie contactat dacă apare o problemă. Dacă instrucțiunile nu sunt clare, cereți echipei de externare să le explice înainte de plecare.

Discutați ce sprijin va fi necesar acasă. Gândiți-vă cine va ajuta cu mâncarea, mișcarea, spălatul, programările și orice echipament nou sau serviciu la domiciliu. Fiți sinceri în privința a ceea ce pot oferi familia și prietenii. Întrebați responsabilul de externare din spital despre alte servicii locale, dacă planul pare greu de gestionat.

După întoarcerea acasă, lăsați timp de odihnă și de readaptare la rutinele familiare. Împărtășiți planul scris doar cu persoanele pe care persoana a fost de acord să le implice. Dacă persoana devine brusc confuză sau grav bolnavă, cereți ajutor medical urgent, în loc să așteptați o urmărire de rutină.

O vizită liniștită nu este întotdeauna posibilă, mai ales în caz de urgență. Pregătirea, comunicarea clară și un plan scris de externare pot totuși ajuta pe toată lumea să știe ce urmează.